Prostia e nemarginita?

Oameni inteligenti intalnim destul de des, poate nu asa des cum am vrea (sau nu am vrea, depinde de la caz la caz). Desigur depinde de mediul in care te invarti, anturaj, locul de munca, etc. Dar prostime? La tot pasul. Ce inseamna prost, in definitia mea? Cineva care nu e inzestra cu prea multa materie cenusie functionala, insa mereu face cumva sa para interesant/a, sa para ca stie, sa para ca pricepe, ca e la curent, informat, insa de cate ori deschide gura provoaca zambete ascunse cu greu pe sub mustatile celor din jur. Daca inteligenta este masurabila oarecum – atat am realizat, atat stiu sa facm la asta nu ma pricep – am senzatia ca la prostie nu exista o limita. Oricate prostii ai zis, tot timpul pare sa existe una noua gata sa rasara in pamantul roditor al prostului. Or maybe is just me??